Portalul vraciilor și vrăjitoarelor din România şi din Europa - Între istorie şi mit
Autentificare
Recomandate
CLIPA - cea mai veche revista românească din Statele Unite în circulaţie. Revistă independentă de informaţie socio-politică şi cultură editată săptămânal în SUA.
E-migrant.ro - Forumul romanilor din strainatate.


Viaţa mea de vrăjitor

Viaţa mea de vrăjitor

Trebuie să spun că am trăit într-un mediu rural, petrecând opt ani (1977-1985) la o fermă de 23 de hectare în Munţii Misty din nordul Californiei. Împreună cu partenera mea de viaţă, Morning Glory, m-am mutat într-o zonă cât se poate de sălbatică, unde ne-am construit o casă şi hambare, am căutat izvoare, am sădit grădini şi livezi, am săpat un eleşteu, am crescut animale – totul fără a beneficia de electricitate, telefon, televizor sau radio.

În tot acest timp, am servit comunitatea în mod tradiţional, ca un vrăjitor de la ţară, cam cum l-a descris Rosemary Guiley. Am creat şi am condus tot felul de ritualuri, de la divinaţii individuale („ghicit”), iniţieri, legăminte (căsătorii), botezuri, tămăduiri, sfinţiri ale caselor, rituri de protecţie şi exorcizări, pînă la ritualuri sezoniere mai ample, destinate întregii comunităţi de aproape o sută de familii, şi chiar evenimente adresate publicului larg, organizate în Ukiah, un orăşel din apropiere. Am predat, de asemenea, la şcoala din comunitate şi am fost mentorul mai multor copii pe parcursul educaţiei lor.

Read more...

Despre vrăjitori şi vrăjitoare

Despre vrăjitori şi vrăjitoare

Un vrăjitor poate transforma frica în bucurie, frustrarea în împlinire. Un vrăjitor poate transforma timpul limitat în eternitate. Un vrăjitor te poate purta dincolo de limite, în nemărginire.

Deepak Chopra (The Way of the Wizard)

Ce este un vrăjitor?
În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea – perioada de maximă popularitate a magicia­nului din mediul rural – acest termen se referea atât la magicianul de rang superior, cât şi la diferiţi oameni din popor, cunoscuţi şi sub numele de bărbaţi şi femei viclene, făcători de farmece, binecuvântători, vraci, solomonari şi vrăjitoare. După 1825, cuvântul vrăjitor a devenit aproape în totalitate sinonim cu vrăjitoare, însă această utilizare a dispărut în secolul XX. Vrăjitoarele modeme nu mai folosesc acest termen.

(Rosemary Guiley, Encyclopedia of Witches and Witchcraft, p. 389)

Read more...

Vraja de dragoste

Vraja de dragoste

Reţete magice de odinioară şi de astăzi
Nu există îndragostit care să nu-şi fi dorit măcar o dată în viaţă să cunoască vreun farmec, vreo plantă sau vreun descântec anume, care să-l unească pentru eternitate cu cel iubit. Întrebarea dacă un asemenea lucru este moral, dacă dragostea poate fi o prindere cu arcanul, nu contează atunci când inima e gata să ne iasă din piept.

Cu toate astea, înainte să ne lovească „orbul găinii”, ar trebui să reflectăm la câteva aspecte desprinse din marea carte a iubirii, scrisă prin veacuri, de îndragostiţi. „Folosirea leacurilor de dragoste pentru a înfrânge voinţa cuiva, silindu-l să se îndrăgostească, este un mare păcat”, spunea Avicena, un mare cunoscător al simţirilor omeneşti. Elixirul magic poate face, într-adevăr, ca un om, neştiutor şi indiferent, să fie cuprins pe neaşteptate de flăcările iubirii. Dar, mai curând sau mai târziu, el îşi va da seama că înflăcărarea lui nu porneşte din inimă, iar acea iubire fierbinte se va transforma într-o silnică dependenţă, ba, în cele din urmă, chiar în ură. Dragostea adevărată înseamnă mai mult decât beţia iscată de forţa secretă a unor leacuri. Ea are nevoie de bucurie, emotie, tandreţe, confidenţă, încredere. Şi, din păcate – sau din fericire –, pentru toate acestea, încă n-a crescut nicaieri vreo plantă!

Read more...

Vânătoare de vrăjitoare

Arderea pe rug a vrăjitoarelor

Sintagma vânătoare de vrăjitoare poate avea mai multe înţelesuri. În mod tradiţional, se referă la căutarea de vrăjitoare sau de dovezi de vrăjitorie, dovezi care puteau duce la declanşarea de proceselor de vrăjitorie realizat de inchiziţie. De asemenea, termenul vânătoare de vrăjitoare se poate referi la modul figurat la persecutarea unei persoane sau grupuri de persoane percepute ca inamici, de obicei grupuri nonconformiste, indiferent de adevăratele vinovăţii sau nevinovăţii. Numeroase culturi ale lumii din toate timpurile au reacţionat cu violenţă la acuzaţiile de vrăjitorie, din superstiţie, din frică sau din evlavie, ucigând presupuşii practicanţi ai vrăjitoriei sau pedepsindu-i pentru şarlatanie, extorcatorcare sau excrocherie. În zilele noastre, asemenea evenimente sunt recunoscute ca forme ale paranoiei colective.

Read more...

TOP-ul vrăjitorilor

TOP-ul vrăjitorilor

Vrăjitor (wizard) – provine din cuvâtul anglo-saxon wysard (mase), „cel înţelept”, un practicant, de obicei solitar al magiei, deţinător al cunoaşterii oculte. Un maestru al ştiinţelor.

Cuvântul vrăjitor poate însemna:
1. înţelept.
2. magician; descântător; vraci.
3. o persoană înzestrată cu calităţi excepţionale sau pricepută la o anumită activitate (de exemplu, „vrăjitor în calculatoare”).

De obicei – însă nu întotdeauna –, un termen specific masculin. Vrăjitorii mai erau numiţi şi „filozofi naturali”.

În culturile tradiţionale tribale îi găsim pe şamani – sau vraci şi doftoroaie –, care au talente şi abilităţi specifice de prezicere a viitorului, cunosc şi folosesc plantele medicinale, hipnoza, puterile paranormale, vrăjitoria. Ei sunt învăţătorii de la sate, magicienii, ghizii spirituali, vindecătorii şi moaşele. La unele triburi celtice din Europa Occidentală, aceşti şamani erau cunoscuţi ca Wicce – cuvânt anglo-saxon însemnând „modelator”, din care provine cuvântul actual witch, „vrăjitoare”.

În perioada renascentistă, bărbaţii care practicau „vrăjitoria” erau deseori numiţi „vrăjitori”. Termenul englezesc wizard a apărut pentru prima dată la începutul secolului al XV-lea şi a fost folosit pentru a denumi bărbaţii şi femeile înţelepte. În secolul XX, cei mai mulţi oameni ştiau despre vrăjitori doar din poveşti şi basme. Cele mai cunoscute dintre ele erau Stăpânul Inelelor, de J.R.R. Tolkien, care îl înfăţişa pe vrăjitorul Gandalf, dar şi The Cristal Cave de Mary Stewart, care îl prezintă pe Merlin. Într-adevăr, în acei ani, mulţi au uitat că vrăjitorii au trăit vreodată! Însă mai există câţiva, deşi cel mai adesea în zone retrase şi ascunse de privirile celor mulţi.

Read more...

În Clujul Evului Mediu au avut loc procese ale vrăjitoarelor şi arderi pe rug

.

"Katalin Szabó, ce ai de spus în apărarea ta?", se auzi în sala rece şi întunecată. "Răspunde, femeie!", răsună şi mai puternică vocea judelui regal.

Femeia nu ştia, însă, cum să răspundă acuzaţiilor care i se aduceau. Era învinuită de vrăjitorie şi ştia bine că, orice ar spune, soarta îi era pecetluită.

"Qui tacet, concentiret"

Dacă tăcea, se învinuia în mod sigur. Biserica ţinea la mare cinste dictonul "qui tacet, concentiret" (cine tace, consimte). Dacă nega, juriul ar fi crezut şi mai abitir că are ceva de ascuns. Ar fi urmat alte zile de tortură şi, până la urmă, rezultatul ar fi fost acelaşi.

Read more...

Alchimia

.

Din „Epoca Luminilor" şi până în zilele noastre, alchimia a fost considerată în general forma primitivă a chimiei moderne. Acesta e motivul pentru care cei mai mulţi dintre învăţaţii care s-au interesat de literatura acestui domeniu n-au văzut în ea decât etape incipiente ale descoperirilor chimice ulterioare. Este adevărat că această literatură transmite marginal anumite experienţe artizanale legate de prelucrarea metalelor, prepararea culorilor şi fabricarea sticlei, experienţe care pot fi uneori reconstituite cu ajutorul tehnologiei moderne; alchimia propriu-zisă însă, „Marea Operă" descrisă de autorii hermetici, se situează pe un cu totul alt plan; în ciuda expresiilor din metalurgie pe care le folosesc cu precădere aceşti autori, natura operaţiilor în cauză nu poate fi deloc identificată chimic. Din punctul de vedere al ştiinţei moderne, aceste operaţiuni sau procedee nu sunt doar aberante; ele sunt de-a dreptul absurde. S-a căutat să se conchidă că o insaţiabilă dorinţă de a fabrica aurul i-a făcut pe aceşti alchimişti, care erau, de altfel, aurari şi argintari, sticlari sau vopsitori cât se poate de rezonabili, să fie absorbiţi de o căutare absolut himerică, în care elucubraţiile se amestecau inextricabil cu un empirism mult prea naiv.

Read more...

Martie - de la magia primăverii la zănoaga vrăjitoarelor - Protejează-te cu cristale!

Martie - de la magia primăverii la zănoaga vrăjitoarelor - Protejează-te cu cristale!

Este luna martie. Din bătrâni se spune că în această lună magia funcţionează la cote maxime. Să fie oare chiar aşa? Totul este legat de reînviere, inclusiv cea cristică. Ideia retrezirii la o nouă viaţă o regăsim încă din perioada primei dinastii egiptene. Cam în aceeaşi perioadă ea ajunge în India, în vechea Caldee, la triburile iudee, dar şi la primele aşezări amerindiene din peninsula Yukatan şi din cele doua Americi. Chiar şi popoarele inuite (băştinaşii din zonele polare) marchează această revenire la viaţă prin începerea sezonului de vânătoare.

Ce spun tradiţiile noastre? Păi, spun că în această lună se deschid cerurile şi este momentul cel mai bun pentru descântecele de măritiş, sporul casei, noroc şi alte cele. În zona montană a Transilvaniei se vorbeşte despre zănoaga vrăjitoarelor. La un torent, la o vâltoare, maestrele magiei, leagă şi dezleagă.

Read more...

Vrăjitorii din mitologie

Vrăjitorii din mitologie

Vrăjitoria, în variate contexte istorice, religioase și mitice este folosirea unor presupuse puteri supranaturale sau magice. În contexe moderne de practicare a vrăjitoriei, în special în cel Wicca, și bărbații pot fi încadrați drept "vrăjitori".
Termenul de vrăjitorie poate fi găsit în Europa începând aproximativ din anul 1000 și provine din basme, povești asociat cu atribuții de puteri supranaturale.
Din biblie provine termenul de vrăjitorie și pepdepsirea celor ce o practică.
Acest termen a fost mai precis conturat în actele de condamnare a vrăjitorilor din evul mediu, procese care erau considerate ca o măsură de salvare a unui suflet păcătos.

Read more...

Mitologia românească

fata pădurii

Românii au avut din toate timpurile, o multitudine de obiceiuri, basme şi poeme referitoare la dragoste, credinţă, regi, prinţese, şi vrăjitoare. Etnologişti, poeţii, scriitorii şi istorici au încercat de secole să colecţioneze şi să păstreze basmele, poemele, baladele şi au încercat să descrie cât mai bine posibil obiceiurile şi tradiţiile legate de diferite evenimente din an. Tradiţii legate de perioade fixe din an sunt colindele – de Crăciun, sorcova – de Anul Nou sau mărţişorul, obicei legat de venirea primăverii sărbătorită pe 1 martie. Alte obiceiuri presupuse a avea origini pre-creştine, ca Paparuda, ritualul de evocare a ploii vara, sau teatrul folcloric cu măşti sau Ursul şi Capra din iarnă.

Probabil cel mai mare colecţionar de basme din folclor a fost nuvelistul şi povestitorul Ion Creangă, care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viaţa unor poveşti acum clasice ca Harap Alb sau Fata babei şi fata mosului. De asemenea poetul Vasile Alecsandri a publicat cea mai de succes variantă a baladei Mioriţa, un poem trist, filozofic, centrat în jurul unei intrigi simple: complotul a doi ciobani de a-l omorî pe un al treilea din cauza invidei ce i-o poartă pe starea materială. Alt editor prolific de basme preluate din folclor a fost Petre Ispirescu, care, în secolul XIX a publicat un număr impresionant de volume conţinând un număr larg de nuvele scurte şi basme din mitologie. Ele sunt centrate în jurul unor personaje populare asemeni lui Făt-Frumos, prinţesa Ileana Cosânzeana, monştrii Zmeu sau Căpcăun, dragonul Balaur sau creaturi fantastice ca buna Zână şi malefica Muma Pădurii.

Read more...


Vizitatori unici

Free counters!

Situri Roxo Inc. în România


Get listed in a premium web site directory for free where you can find more resources about Internet Web Directory List Directory